îmi urla în creier şi-n boxe la petrecerea de Crăciun de anul trecut.

nu cred că am să uit niciodată cît de tare mă uram pentru cît puteam fi, Doamne, cît puteam fi de toantă şi de tristă. chiar dacă nu despre absenţa ta perpetuă era vorba, ci despre faptul că mă simţeam chiar şi aşa completă.

pe-atît de absolut de oribil a fost momentul acela în care dansam ca pentru prima dată în viaţa mea atît de senin şi senină şi probabil şi puţin senilă şi era ca şi cum mie nu mi-a lipsit nimic şi nimeni niciodată.

nici măcar tu nici măcar tu.

 

 

 

 

Anunțuri