să-mi amintesc cuvînt cu cuvînt secunda în care mi-ai scris:

„tăcerile noastre sunt ani de linişte, Helena. cred că într-o zi ai să îmi ieşi din coapsa dreaptă, încet, ca o duminică dimineaţa, ai să îţi scuturi pletele şi ai să îmi spui : dă-mi un foc şi grăbeşte-te. întîrziem. eu am să întreb mirat: unde? iar tu o să îmi spui…”

Anunțuri