cînticul ăsta e despre spaima mea cum că nu-mi învăţ lecţiile cu ochii suficient de bine deschişi.

despre oglinzi.

despre dor. dor efectiv. îngrozitor şi copleşitor. şi dor şi gol şi hău în acelaşi timp.

despre cum aş putea să-ţi limitez într-atît de tare rolul în viaţa mea, încît aş putea chiar să te şi urăsc într-o singură zi cît nu te-am iubit în toţi anii aceştia care au trecut prin noi. doar şi numai pentru că vreau să îţi arăt că pot să simt şi sănătos despre tine.

pentru că vezi tu, eu pot orice zilele acestea. eu pot chiar şi să trec prin tine ca o sabie cu tăişul perfect ascuţit. tot la fel cum pe vremuri tu puteai să intri şi să ieşi din mine după bunul tău plac. în cîteva cuvinte.

eu pot chiar să te şi împăiez şi să mi te ferec în tîmple. şi să nu mai redau lumii nimic altceva din tine. decît nimicul pe care-l consider eu de cuviinţă.

cînticul ăsta e despre panica generală că nu ştiu unde îmi sunt oamenii şi că e foarte probabil să nu-i găsesc niciodată în toată dezordinea asta.

ba chiar există riscul să-mi bagi din nou limba în gură într-o bună zi şi să nu existe nici un pic de găsire sau regăsire în asta.

cînticul ăsta e despre gustul tău amar.

despre cum detest eu marketingul amoros şi statul sub reflectoare. despre cum refuz să mă vînd. despre cum mi se rupe. în general. nu doar cînd vine vorba despre tine.

despre cum am impresia că plec înot în larg ori de cîte ori închid ochii, ştiind perfect că într-o bună zi nu am să simt să mă mai întorc ţie sub nicio altă formă.

nici măcar sub cea a oglinzilor. care ştiu că îţi place atît de mult.

 

 

Anunțuri