masa asta e deja prea ocupată să mai încapă la ea vreun domn cu privirea pierdută. pentru orice domn cu privirea goală care nu m-a uitat deşi nu m-a putut niciodată vedea. aici am făcut rezervare doar oamenilor rămaşi din mai multe vieţi intersectate cu care în linişte să îmi pot bea cafeaua cu lapte.

sîntem vestiţi pentru iubirea din noi pe care o împărţim la săraci pe străzile largi ca pe-o pîine de maia. fără să ne ţinem nimic din ea. nici măcar o fărîmă de dor. de multe ori din cauza asta ne culcăm flămînzi. unii dintre noi mai mor şi atunci îi înmormîntăm anonimi în mare.

afară pe mal ar mai fi loc pentru pescarii care nu au prins încă peştişorul de aur. asa ca domnule vă rog să vă ridicaţi de aici să vă găsiţi un alt scaun din care să vă puteţi privi cu subtitrare clară apusul pe care l-aţi tot anunţat cu portocaliu şi cu mov.